Cei care au un caine de companie stiu daca acesta este fericit sau nu.
Comunitatea stiintifica admite in prezent ca si cainii au emotii, chiar daca oamenii de stiinta nu pot masura, in mod direct, ce simt acestia.
In lucrarea Dictionnaire philosophique din anul 1764, Voltaire afirma urmatoarele: „Se pare ca natura i-a dat omului cainele pentru apararea si placerea sa. Dintre toate animalele, cainele este cel mai credincios si cel mai bun prieten pe care il poate avea omul”.
Cercetarile au demonstrat impactul pozitiv al companiei cainelui asupra vietii omului. Intr-adevar, intr-un studiu asupra a 975 de adulti care detin caini de companie, s-a constatat ca in vremuri de suferinta emotionala majoritatea oamenilor prefera sa fie alaturi de cainii lor si nu de mamele, tatii, fratii sau cei mai buni prieteni.
Cainele este in prezent animalul cel mai frecvent utilizat in terapie. Prietenii nostri canini sunt din ce in ce mai mult folositi ca participanti intr-o varietate de programe de sanatate mintala, oferind o companie fericita si iubire neconditionata.
In Marea Britanie, Pets As Therapy (PAT) are mai mult de 5.000 de caini care intalnesc aproximativ 130.000 de persoane pe saptamana in cadrul unor programe de terapie.
In SUA, Kennel Club American acorda titluri oficiale cainilor care au lucrat pentru a imbunatati viata persoanelor pe care le-au vizitat.
Caini care vindeca
Sigmund Freud este recunoscut ca pionier accidental al terapiei asistate de canine. In timpul sesiunilor de psihoterapie din anii 1930, un chow chow (o rasa de caini originara din China) a ramas alaturi de el in birou. Freud a observat ca pacientii sai au devenit mai relaxati si mai deschisi atunci cand cainele era prezent.
Inceputul oficial al terapiei asistate de animale este considerat, in general, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, atunci cand un terier Yorkshire, numit Smoky, l-a insotit pe caporalul William Lynne atunci cand acesta vizita spitalele din Noua Guinee. Prezenta cainelui a imbunatatit starea de spirit a soldatilor raniti.
In ciuda tuturor acestor lucruri, abia in anii 1960 a aparut primul studiu de caz documentat al unui caine care lucra ca “co-terapeut”. Psihoterapeutul american Boris M. Levinson a sustinut ca prezenta cainelui sau Jingles a adaugat o “noua dimensiune psihoterapiei copilului”.
In ciuda opozitiei din partea colegilor sai, Levinson a sustinut folosirea cainilor ca ajutor terapeutic.
Cum simt cainii
Fara nicio indoiala, cainii ii inteleg pe oameni, dar, din pacate, reciproca nu este intotdeauna la fel de adevarata.
Un exemplu clasic in acest sens este atunci cand cineva provoaca un mic “accident” in casa, iar stapanii cainelui cred ca animalul lor de companie priveste vinovat. Cu toate acestea, pentru cainele in cauza acest aspect este doar o forma de supunere si un mod prin care sa spuna “nu ma rani” si nu admiterea vinovatiei.
Este foarte dificil pentru oameni sa accepte ca creierul canin nu este capabil sa inteleaga conceptele de bine si rau, o abilitate fara de care cainii nu pot simti vinovatie. Cainelui care priveste vinovat ii este, pur si simplu, frica de reactia stapanului la situatia aparuta, pe baza unei experiente trecute.
Unele dintre principalele dificultati care apar intre caini si stapanii lor sunt cauzate de incapacitatea oamenilor de a intelege corect limbajul corpului animalelor de companie. Daca tinem cont si de faptul ca oamenii au impresia ca anumite concepte abstracte pot fi intelese de caini, atunci este usor de inteles sursa problemelor de intelegere dintre oameni si caini.